Oamenii-sincron care iti devin iubiti

Editorial publicat pe Metropotam.
Ilustratie de Raluca Porumbacu.

Exista anumiti oameni care trebuie sa apara in viata ta. Si invers. Asa-numitii oameni-sincron nu au, uneori, sansa de a deveni mentori, prieteni apropiati sau maestri. Si atunci, iti devin iubiti.

Ei vin, pentru o perioada limitata in care au loc acele schimburi reciproce, apoi fiecare dintre voi se duce in alta directie.

Oamenii-sincron vin si pleaca asa cum, la randul nostru, venim si plecam spre vietile celorlalti. Ca un efect de domino, nu stim niciodata daca ei au cazut peste noi sau noi peste ei.

Cei care iti devin iubiti pentru o perioada mai lunga de timp te invata. Uneori te invata ce inseamna umilinta, alteori ca sexul fara iubire te seaca incet si sigur, vorba lui vonTrier, sau te aduc intr-o zona a descoperii de sine. Cert este ca fiecare experienta amoroasa cu un om-sincron iti pune in lumina anumite trasaturi si te face sa le constientizezi pe celelalte.

Spre exemplu, de la X am invatat gelozia si efectele nocive ale control-freak-ismului. Am invatat ca un om care vrea sa te detina te omoara pe interior si ca fuga in(spre) arta e mereu o idee buna. De la Y am invatat ca nu poti sa te obligi sa simti si ca treaba cu chimia intre 2 corpuri se duce dincolo de frumusetea sau uratenia corpului.

De la Z am invatat ca ce zboara pe scena nu se mananca acasa, ca putem fi cele mai interesante personaje in jocuri si-n imaginatie, dar ca nu ne mai ramane nimic pentru viata reala. Ca sunetul ciorbii sorbite este mai deranjant decat un sforait de 4 dimineata.

Ca uneori scrisorile-s facute ca sa nu fie trimise. Eu am scris si le-am scris pana am inceput sa scriu doar ca sa scriu. Pagini netrimise scrise frumos, caligrafic, cu stiloul Jordi Labanda.

De la Q, am invatat ca atunci cand esti prea disperat dupa ceva, nimic bun nu se intampla. Ca dorinta de a repara oamenii nu se pupa cu incapacitatea lor de a se deschide.

De la W am invatat ca-i o placere sa stai cu cineva in masina sa vorbesti ore in sir, ca poti sa colinzi drumurile tarii si te poti pierde. Ca e sanatos sa calatoresti, ca armonia salveaza totul, ca alcoolul e periculos.

De la J am invatat ca un om care vorbeste numai despre el isi pierde 60% din sarm si sexualitate.

De la K am invatat cum sa iti reconfortezi mintea prin carti si cinematografie. Povesti. Scenarii. Importanta fiecarei componente dintr-o echipa. Ca-i frumos sa scrii, dar e mult mai palpitant sa rescrii. Ca alcoolul distruge orice urma de afectiune. Ca dragalasenia nu e ceva indestructibil. Ca poti sa gasesti scrisori scrise de tine in trecut, care sa fie mai bune decat ultimele creatii. Ca poti sa scrii aceleasi cuvinte, dar sa insemne de fiecare data, cu totul altceva. Ca poti sa iubesti in mai multe feluri, dar ca mereu, in amintiri, iti distorsionezi iubirea. O minimizezi sau maximizezi in permanenta, in functie de momentele highlight.

Am invatat ca-i mai bine sa faci ca tine, cu orice risc, pentru ca oricum, la final, concluzia e aceeasi: fie ramaneti impreuna, fie esti cu un om-sincron care pleaca. Sau esti tu omul sincron si trebuie sa pleci. Nu stii niciodata pana in ultimul moment, de aici vine si adrenalina.

Oamenii-sicron-iubiti apar atunci cand tu speri ca ei sa fie marea iubire. Iti pui toate sperantele in asta, prin mai multe modalitati: planuri pe termen lung sau trairea intensa a prezentului, dupa principiul Daca maine ar veni sfarsitul lumii…

Oamenii-sincron sunt facuti sa vina si sa plece.

Nu de putine ori am zis despre foste iubiri: Ne-am intalnit intr-un moment nepotrivit. Daca el de atunci m-ar fi cunoscut pe mine de acum…

Atunci nu stiam de oamenii-sincron, pe care tocmai ce i-am inventat, la fel ca pe generatia pierduta pe undeva.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

*